vineri, 16 iulie 2010

Clipe de ratacire ..


De doua zile de cand am aflat vestea care a cutremurat Romania , nu ma mai dezlipesc de stirile Pro Tv si de Happy Hour pe care le urmaresc zilnic de aici din Spania ... vestea ca Madalina Manole , renumita cantareata , superba la cei 43 de ani ai sai si implinita in viata personala , cu un baietel de numai un an .. s-a sinucis .. alegand momentul plecarii din lumea noastra exact in ziua aniversarii ei , adica ziua in care a venit pe lume .. m-a bulversat profund ..


Nu vreau sa va vorbesc despre asta aici in detalii pe care desigur le cunoasteti ca si mine de la stiri , ci vreau ca aceasta rubrica de " ganduri " sa exprime astazi , aceasta idee care m-a marcat profund si anume ... sinucidere ..


Aceasta veste cutremuratoare mi-a adus din urma , din amintiri , proaspat si dureros un eveniment pe care am incercat sa il " uit " si anume ca o prietena de-a mea , de aici , de origine columbiana , pe care o cunoscusem acum vreo patru ani la un curs si cu care am ramas buna prietena de atunci ... a ales aceasi cale de a " refuza sa mai traiasca " la numai 27 de ani ..


Prieteni si familie am trait aproape de acest suflet fara sa realizam gravitatea situatiei .. depresia crunta care o controla si din care in final .. nu a reusit sa iasa ..


" Gandul " de astazi trateaza aceasta tema .. este intrebarea care ne-o punem toti .. de ce? .. de ce se intampla asta .. ce determina anumite suflete sa faca acest pas catre necunoscut .. catre moarte ... ce forte sunt mai puternice decat insasi iubirea pentru familiile lor care raman pustiite pe viata , totodata cu vina grea in suflet si cu intrebarea daca ar fi putut face ceva sa evite aceasta tragedie ..


Trebuie sa fie o decizie extrema .. sau poate un moment de ratacire ..


Nu vreau sa insist foarte mult in aceasta tema .. pentru ca este ceva ce ne intristeaza , ne tulbura , ne aduce stari de constientizare in care realizam fragilitatea vietii .. ne innegureaza si isca in noi mii de intrebari despre destin .. sensul vietii .. moarte ..


Vreau doar sa va spun ca , traind aproape o astfel de drama ( probabil am sa scriu acea poveste la rubrica " experiente " in viitor ) .. pot intelege mai bine anumite detalii la care poate voi nu va ganditi .. chiar ieri vorbeam cu cineva care foarte franc mi-a spus opinia lui despre cei care gasesc aceasta .. solutie .. " lasitate ! " mi-a spus , trecand mai departe cu mandrie peste asta ca si cum noi , ceilalti avem " un merit " in plus pentru ca ramanem aici ca sa " ne luptam " cu viata .. buna sau rea ..


Am incercat sa imi spun parerea , dar este clar ca fiecare din noi are un " unghi " din care vede viata , fiecare are trairile , experientele si opiniile lui .. eu vreau sa spun doar ca .. cred , realmente cred ca aceste suflete sunt niste victime .. cred ca anumite forte le controleaza , le domina mintea in acel moment , un infim moment suficient ca sa ... sunt depresii care-i depasesc , care-i coplesesc .. si spun acest lucru pentru ca prietena mea imi arata preocupata cicatricea de la incheietura mainii , intrebandu-ma daca cred ca-i va ramane asa inestetic sau nu .. de ce cineva s-ar preocupa de asta daca are planuri sa termine cu viata , ma intreb ? a avut multe momente in care facea planuri de viitor .. se gandea la un viitor .. de aceea cred ca sunt momente de pierzanie in care nu mai sunt stapani pe faptele lor .. eu asta cred.


.. a avut doua tentative inainte sa .. reuseasca in intentiile ei , este adevarat ca cei care incearca odata , vor repeta pana vor reusi .. pacat .. foarte pacat ..


Religia condamna acest fapt ca un pacat greu , de aceea nici nu se oficiaza slujbe in aceste cazuri .. oare un moment de ratacire poate sa anuleze toata credinta .. toate faptele bune dintr-o viata de om ?.. sunt intrebari la care probabil vom afla raspunsul exact .. doar dupa ce trecem in nefiinta ..


Toti ati vazut cazul tulburator al preotului care si-a omorat copii in biserica apoi s-a aruncat in fata trenului , s-a intamplat in Romania acum putin timp ... sunt cazuri extreme .. daca un preot care isi dedica viata lui Dumnezeu nu are crediinta .. si cu toate acestea fapta lui este pacatul dus la extrem , nu imi imaginez ceva mai cumplit .. un preot care sa isi ucida proprii copii .. in biserica langa altar .. si apoi sa isi ia viata .. daca stai un moment sa te gandesti la lucrurile astea .. cred ca nu trebuie neaparat sa iti lipseasca crediinta ca sa iei decizia de a nu mai trai ... in locul lui Dumnezeu ..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu